Două surori, aceeași pasiune! Roxana Meisaros, voluntar ISU: " Am participat la aproape 100 de intervenţii alături de colegii mei deosebiţi "

Ieri am publicat un articol minunat despre pasiunea Andreei Meisaros. Azi vom vorbi despre sora ei mai mica, Roxana, care imparte aceeasi pasiune cu Andreea.

Roxana are 19 ani si activeaza in cadrul ISU Satu Mare. A participat la aproximativ 100 de interventii si ne-a povestit cât de minunat este sa-i ajuti pe cei din jur.

De mic copil mă afecta să văd persoanele aflate în suferinţă, iar de atunci am ştiut că trebuie să-i ajut într-un fel sau altul. Au trecut câţiva ani şi am aflat de un program lansat de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă, numit "Salvator din pasiune". Atunci am spus că trebuie să particip şi eu, deşi eram presată de perioada examenelor care urmau şi de persoanele care spuneau că nu voi reuşi să fac ceea ce îmi propun. Chiar dacă ştiam că va fi greu, nu am renunţat şi am mers mai departe, îmi doream foarte mult să fac parte din familia salvatorilor. Majoritatea persoanelor spun că voluntarii nu au ce face acasă, nu au ce face cu viaţa lor şi multe alte pretexte, dar "voluntarii nu au neapărat mult timp liber; ei au doar inimă." Multe persoane mă întreabă de ce fac asta, că nu câştig nimic, că îmi pierd timpul pentru nimic, dar nu este nevoie de lucruri materiale pentru a fi câştigat, îţi este de ajuns doar o mulţumire pentru ceea ce ai făcut. Am participat la aproape 100 de intervenţii alături de colegii mei deosebiţi de la care am ce învăţa mereu, care mi-au răspuns la fiecare întrebare adresată şi cărora le mulţumesc pentru îndrumare şi răbdarea de care dau dovadă mereu. Un caz special de mulţumire a avut loc după un accident rutier în care mama fetei accidentate a mulţumit echipajului pentru ajutorul acordat. Până aici nimic ieşit din comun, dar totul a fost deosebit când, după ceva vreme, persoanele aflate în accident au trecut pe lângă mine, iar mama fetei a spus "dumneavoastră aţi fost de serviciu când am avut accidentul, vă mulţumim pentru tot". Ce altceva îţi mai trebuie să ajuţi? Aceste mulţumiri fac totul. "Odată ce ai experimentat voluntariatul, e greu să spui «Nu» când ţi se cere ajutorul, e un sentiment tare fain, îţi dă o satisfacţie aparte." Când îmbrac combinezonul roşu mă simt foarte bine, ştiu că urmează să fac ceva util pentru lume, dar un bine şi acordarea unui ajutor se poate face şi în afara purtării vreunui echipament de salvator. Mă simt mândră că o urmez pe sora mea care face acelaşi lucru. 

România are nevoie de tineri la fel de pasionati ca cele 2 surori, care sunt un exemplu pentru noi toti. Multumim si mult succes!